„Pentru că eu sunt, Pentru că tu ești”, ultimul volum din seria „Nemuritor”, de O.G.Arion - Recenzie și impresii

Editura: Librex
An apariție: 2017
Număr de pagini: 287

O să încep prin a spune că așteptam de ceva timp să apară acest volum. În ciuda faptului că finalul celui de-al patrulea a fost satisfăcător și urma să avem parte de mult așteptata uniune a destinelor și a sufletelor cuplului nostru preferat Arrio-Victoria, toată situația s-a întors, pur și simplu, la 360 de grade. Nici nu știu cum să mă exprim în așa fel încât să nu dezvălui prea multe – mai ales că sunt atâtea de spus și degetele aproape că mă mănâncă în timp ce scriu aceste rânduri!
Volumul ăsta m-a făcut să vărs mai multe lacrimi decât m-aș fi așteptat sau decât aș fi vrut. Am plâns până și în momentele care nu erau de plâns, dar, efectiv, acesta e efectul pe care lectura l-a avut asupra mea.
Așa cum e în mod normal, e dureros de fiecare dată când un personaj moare sau dispare din peisaj, chiar dacă e principal – e mult mai rău atunci! – chiar dacă e secundar. Dar, cel mai rău e atunci când își pierde viața un personaj care, la început, s-a vrut negativ, dar pe parcurs iubirea l-a schimbat și l-a făcut să devină bun și doritor să ajute în caz de nevoie. Și, chiar când crezi că o să fie și el, în sfârșit, fericit și liniștit, se întâmplă ceva și curmă totul. Sună crud, însă viața ne învață că atunci când trăim, destinul ne pune multe piedici în cale și trebuie să învățăm să le depășim, chiar și când e la mijiloc vorba de sacrificii care trebuiesc făcute pentru ca liniștea și ordinea să fie reinstaurate. Dar asta nu înseamnă că nu am fost peste măsură de emoționată și de tristă din cauza asta.
Pentru că eu sunt, Pentru că tu ești a fost modul perfect de a încheia o serie. M-a învățat că aparențele înșeală, și în cazul binelui, și în cazul răului. M-a învățat câte sacrificii este dispusă o persoană să facă pentru persoana pe care o iubește. Să ajungă într-un punct critic în care să se învinuiască pentru soarta ființei iubite și să riște să o piardă, să îi dea drumul pentru a putea fi fericită și în siguranță. Iar asta consider eu sacrificiul suprem în dragoste.
Ca să mai adaug un lucru pe care nu l-am dezbătut mai sus, în timp ce citeam, am văzut citatul ăsta: Darurile se sting, dar o minune se ridică. Nu știu despre voi, dar e un singur lucru la care m-am gândit când am citit rândul. Dar o să mă opresc aici cu deslușitul misterului, deoarece are legătură cu finalul și nu vreau să ofer un mega-ultra-giga spoiler care ar strica tot farmecul. Veți vedea ce final de serie apoteotic ne-a pregătit Oana.

În concluzie, consider că ultimul volum a cuprins tot ce am avut nevoie să mai aflăm și, poate că sunt singura, dar nu aș fi vrut să mai continue, chiar dacă Oana mai avea în plan să mai scrie încă o continuare. Finalul a fost bun, a fost perfect, a fost exact atât cât trebuie și nu aș vedea nimic în continuare care ar merita povestit. Felicitări pentru serie, Cici, și sper să ne încânți și cu alte universuri – romantice, de ce nu – create într-un mod la fel de original!

-----------------------------------------------------------------------------------------
- Ce trebuie să mai fac sau să mai spun ca să înțelegi până la urmă că te iubesc? Pe tine și pe nimeni altcineva. Că te vreau. Pe tine așa cum ești. Vampir, afurisit, îngâmfat, cinic și arogant. Nemuritor sau nu, nu-mi pasă. Ai uitat deja? Eu lumină, tu întuneric. Nu înțelegi? Acum avem cu toții o șansă: nemuritori sau muritori. Poate că voi alege să trăiesc veșnic. Sau poate că tu vei redeveni uman. Iar Ian îi va distruge brățara. Pentru prima oară, alegerea ne aparține. Mie. Ție. Lui. Suntem liberi, în sfârșit!
----------------------------------------------------------------------------------------
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Librex
PS. Mă bucur că am avut șansa să te cunosc, Oana, ești o femeie genială și îți sunt recunoscătoare pentru poză, autograf și vorbele împărtășite!

Comentarii

Postări populare