Te văd, volumul II al seriei „Urlet în tăcere”, de Marina Neagu - Recenzie

Editura: Quantum Publishers
An apariție: 2017
Număr de pagini: 212

Sinopsis: Fără să știe, Sara, o adolescentă a zilelor noastre, suferă de pe urma unor legăminte făcute în urmă cu 2000 de ani, când cea din care avea să se deschidă linia familiei lor, marea preoteasă a dacilor, jură să-și reîntâlnească iubirea pierdută. Este atrasă în jocuri periculoase a căror inițiere nu îi aparține, dar ale căror consecințe zguduie cu totul micul ei univers.
Când violența îmbracă țesuturi umane, viața Sarei este salvată în mod misterios. Dar supraviețuirea vine cu un preț mult prea mare. În cel de-al doilea volum, povestea Sarei continuă, răspunzând unor întrebări și născând altele. Dragoste ce dăinuiește peste vremuri, mister, personaje bine clădite, tensiune și un ritm ce nu-ți permite să lași cartea din mână, te vor transforma în fanul acestei serii.

Părerea mea: Nici că nu puteam fi mai de acord cu ultima parte a descrierii. Din câte văd, Marina Neagu e hotărâtă să ne facă să ne zvârcolim în chinuri cumplite! În momentul ăsta, oscilez între două lucruri: între bucuria că am citit și al doilea volum și mi-am răspuns la unele întrebări pe care le aveam la început, respectiv dorința de nu a mai fi citit deloc. Cei care au parcurs deja rândurile celui de-al doilea volum știu despre ce e vorba. Seria „Urlet în tăcere” te induce în eroare, la început, pentru ca mai apoi să te teleporteze într-un univers clișeic, ca să spun așa, unde dragostea se înfiripă din mister, iar într-un final, când credeai că totul e lapte și miere și vei putea dormi liniștit noaptea, răsturnările radicale de situație te lovesc mai rău decât o avalanșă și nu poți decât să închizi cartea și să îți rezervi câteva minute pentru a te gândi cum, când și de ce naiba s-a întâmplat așa. Și, eventual, să verși și mări de lacrimi pentru că altfel nu se poate.

Știu faptul că Marina lucrează în prezent la redactarea celui de-al treilea volum din serie. Tot ce pot să sper e că finalul trilogiei va fi pe placul tuturor și clișeic. Da, oameni buni, ați auzit bine. Mie îmi place iubirea, sunt adepta ei. Dragostea tradițională e clișeică. În concluzie, dorința mea e un clișeu. Dar sunt puține cărți pe care le-am citit și au avut sad-end. Pentru mine contează foarte mult ca romanul pe care îl citesc să îmi depășească așteptările și să nu îmi lase un gust amar deoarece nu îmi place să plâng. Așa că sper că Marina este atât de mărinimoasă încât să încheie într-un mod în care să ne mulțumească pe toți.

---------------------------------------------------------------------

- Asta, a spus, presându-mi și mai tare mâna de inima ce-i bubuia cu putere, a bătut numai pentru tine. Ai stăpânit-o din prima clipă în care te-am văzut, acolo pe câmpul de luptă, și nu mai există nimeni și nimic, absolut nimic ce ar putea să schimbe asta. [...] Totul la tine mă fascinează. Ești jumătatea mea, Sara. Blestemul meu sau sufletul meu pereche.
---------------------------------------------------------------------
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Quantum Publishers sau de pe site-ul Elefant.ro.